Va scriu pentru a va transmite mii de multumiri din partea noastra pentru toate cele donate. Prin felul in care le-ati trimis, ambalat,asezat, s-a regasit dorinta de a ajuta si faptul ca le-ati daruit din suflet. Toate au fost ambalate cu multa grija si, desi primim adesea donatii, este prima data cand am regasit atata atentie in modul in care au fost pregatite pachetelele:pe categorii, in pungute individuale. Am apreciat mult aceasta grija si ne-atransmis senzatia ca au fost daruite cu multrespect pentru copiii care le vor purta. Am luat personal fiecare hainuta la verificat marimea si am descoperit ca se potrivesc cateva si pentru 2 copii din casa Sf Gabriel din Popesti: un baietel de 4 ani, Sorin si o fetita de 6 ani, Stefania. Ei sunt in total 4 frati, toti in grija noastra. Sunt copii minunati. Deoarece sunt relativ recent intrati in program, cadrul legal nu ne permite sa ii fotografiem ca sa va pot arata bucuria lor, in special a Stefaniei (i-am dat printre lucrusoare si 2 gentute cu Hello Kitty primite de la dumneavoastra - ii plac la nebunie) dar va invitam, oricand doriti, sa ii cunoasteti personal. Aici e descrierea casei Sf Gabriel. Jucariile si o alta parte din hainute, vor pleca la Suceava,Centrul Sf Tereza, proiect pe care il coordonez si il puteti cunoaste aici
Va multumesc mult pentru implicare, dorinta de a ajuta si faptul ca i-ati ales pe copiii nostri pentru a le aduce bucurie!

Vă mulţumim că aţi apărut atunci când trebuia în viaţa noastră!
Vă mulţumim că Ionuţ merge cu zâmbetul pe buze la grădiniţă!
Vă mulţumim că este sănătos şi voios!
Vă mulţumim că a învăţat să mănânce bucăţele-bucăţele şi a uitat de pasat de "bebe"!
Vă mulţumim că spune "sănătate'' de fiecare dată când cineva strănută!
Vă mulţumim că îşi pune frumos scaunul la loc după ce mănâncă!
Vă mulţumim că Miss Alis răspunde cu răbdare şi înţelegere la fiecare întrebare!
Vă mulţumim, doamna director, pentru voioşie, rigurozitate, ordine şi dragoste!
Vă mulţumim pentru că aici învaţă "ca de la bunica" despre viaţă şi oameni!

Sunt mămica Ralucăi Zahiu de la grupa mijlocie. La noi totul a început cu o întâmplare nefericită, să zic aşa. Nu am mai putut înscrie fetiţa acolo unde fusese şi sora ei mai mare şi ea tot mă intreba: "mami eu cand merg la 'gadi?' Că vreau!". Şi nu ştiam ce să-i răspund. Am mers şi am văzut mai multe grădiniţe, dar toate erau... mult zgomot pentru nimic: camere mici neluminoase, spaţii mici de joacă şi puţine jucării, iar în unele Raluca nici nu a vrut să intre să vadă! Săli de mese cu măsuţe vechi ş.a.m.d. Apoi am auzit de la o cunoştinţă că s-a deschis o grădiniţă nouă pe Valea Cricovului şi se cheamă Nicholas. Am mers să o vizităm şi Raluca nu vroia să mai plece acasă. Atunci am ştiut că aici va veni. A întrebat : "pot să vin cu raţa la 'gădi' "(raţa fiind jucăria ei preferată) şi a fost şi raţa acceptată! Prima zi de grădi , o zi ploioasa şi friguroasă şi cu copii plângăciosi nu promitea mare lucru, dar timpul a trecut şi acum Raluca abia asteaptă să o vadă pe "Miss Vera şi colegii", iar de sâmbătă întreabă: "mâine merg la gădi?"

Primeşte în dar de Moş Crăciun nota 10 de la mami şi nota 10000000000... de la un sufleţel care îşi petrece la sânul tău mai mult de 8 ore pe zi! Am ales grădiniţa Nicholas pentru că am simţit că acesta este locul în care fetiţa mea va putea să lase frâu liber imaginaţiei şi să filtreze informaţiile prin mintea şi sufletul ei. Nu vreau ca ea să devină adultul ce nu nu mai poate visa, ce nu mai poate crea şi spera...nu am vrut să am un copil terorizat de ideea de "grădiniţă" sau de o mulţime de informaţii care de care mai preţioase şi mai pretenţioase. Vreau ca ea sa devină un caracter puternic, să aibă o gândire pozitivă, să fie pasionată şi motivată în tot ceea ce face, să nu îi fie frică de un posibil eşec! Şi vă pot spune cu mâna pe inimă că Alexia este extrem de fericită! Ţopăie de bucurie dimineaţa când venim şi plânge de supărare seara pentru că plecăm! Până la urmă putem spune noi, părinţii, câte-n lună şi-n stele, copilul este cel mai bun barometru, nu? Şi credeţi-mă, Alexia adoră cadrele de acolo, atmosfera, mâncărica, până şi pătuţul în care doarme! A învăţat o mulţime de lucruri în foarte scurt timp! Şi iubirea asta a ei pentru pătuţul ei, pentru mâncărica "de la gădi", pentru "Miss Alis", pentru "doamna Calmen", pentru "gogoşica Maliana" merge chiar până acolo, încât plânge dacă sunt zile în care o ţin acasă! Cu asta cred că v-am spus totul! Şi-am încălecat pe-o şa şi uite aşa...sunt o mămică fericită, liniştită, mulţumită! Graţie grădiniţei Nicholas!

La Grădiniţa Nicholas am găsit condiţiile pe care numai în familie le mai poti găsi: o grijă aparte pentru fiecare copil aflat acolo, un mediu educaţional rafinat, stimulativ şi atractiv. Aici nu este doar un loc unde copiii sunt îngrijiţi cu multă grijă şi dragoste, dar, mai ales, unde sunt educaţi extraordinar de bine. Am simţit că acolo Alexia va fi ca în familie şi nu am greşit deloc. Nicholas nu este o simplă gradiniţă, este un Univers ce oferă experienţele şi sprijinul de care au nevoie copiii pentru a-şi dezvolta încrederea de sine, grija pentru nevoile, părerile şi sentimentele celor din jur. Am încrederea că atmosfera caldă şi profesionalismul vor face ca, în cel mai scurt timp, Grădiniţa Nicholas să devină una dintre cele mai cunoscute şi apreciate din Bucureşti.

De ce am ales noi Grădiniţa Nicholas pentru Robert? Am vizitat-o înainte de a se deschide şi am cunoscut-o pe D-na Director Carmen Marin. Prima impresie despre dânsa? O persoană cu experienţă didactică, hotarată, stapână pe sine, amabilă, deschisă la discuţii cu părinţii şi foarte agreabilă. Am plăcut-o şi am admirat-o de la început şi am avut încredere că şi echipa formată de dânsa era pe masură (lucru ce s-a confirmat ulterior). În prima zi de grădiniţă, pe 15 Septembrie, în pofida ploii mărunte şi a frigului de afară, copiii erau aşteptaţi de un prinţ şi o prinţesă din poveşti, cu multe baloane şi surprize, într-o atmosfera caldă pe care au ştiut să o facă Doamnele educatoare, primindu-i pe cei mici cu zâmbete, îmbrăţişari şi multă dragoste. Robert s-a acomodat repede, iar pe educatoarea lui, D-na Alis Rusu (căreia îi spune Miss Alis), o iubeşte foarte mult, ca şi noi de altfel. În aceste 2 luni de când a intrat în colectivitate a făcut progrese vizibile în ceea ce priveşte educaţia. A învăţat poezii, cântecele, puţină engleză şi germană, dar mai important, s-a transformat dintr-un băieţel "răsfăţat", într-un copil mai ascultător, respectuos, sociabil şi vorbăreţ. Toate cu ajutorul echipei de la Nicholas. Când i-am sărbătorit ziua de naştere la grădiniţă, doamnele au organizat o mini-petrecere şi am avut plăcuta surpriză să văd că Robert se simţea în acest mediu…ca în familie, lucru care m-a bucurat nespus! Mulţumesc tuturor celor de aici că se poartă cu cei mici cu atâta dragoste şi atenţie ca şi cum ar fi copii lor. Acum aşteptăm cu nerăbdare serbarea de iarnă pentru întâmpinarea lui Moş Crăciun pe care piticii o pregătesc cu educatoarele. Avem mari emoţii, dar suntem mândri de el, şi meritul pentru ceea ce este acum vă revine şi Dumneavoastră, iar pentru asta noi vă mulţumim şi vă apreciem munca.

August 2008 - Eram în căutarea unei grădiniţe pentru fetiţa noastră de numai un an şi jumătate. Întâmplător, am ajuns la porţile Grădiniţei Nicholas, care în acel moment era în faza de amenajare - un proiect frumos pe hârtie, foarte mulţi oameni care lucrau la îndeplinirea lui şi asigurări că din septembrie va arăta aşa cum era în acele desene frumoase. De la bun început am rămas plăcut impresionaţi de locul în care este amplasată grădiniţa, o curte mare, cu multe facilităţi de joacă pentru copii, dar şi de oamenii care, deşi nu ne aşteptau, cu plăcere s-au întrerupt din treburile lor pentru a ne prezenta locul acela minunat. Am văzut şi alte grădiniţe, foarte multe recomandate de prieteni care aveau copii acolo, însă gândul ne-a rămas la Nicholas pentru că simţeam că aici este locul copilului nostru. Am decis să ascultăm vocea inimii şi la începutul lui septembrie am înscris copilul la grădiniţă - am aflat că Maya era primul copil înscris la Grădiniţa Nicholas. 15 Septembrie 2008 - Emoţii ca în prima zi, o ploaie rece şi mulţi copii care, alături de părinţii lor veniseră, la fel ca şi noi, la deschiderea Grădiniţei Nicholas. Deşi era într-un loc nou, Maya s-a integrat foarte bine de la început - de fapt dacă stau să mă gandesc, suntem unii dintre acei părinţi fericiţi al căror copil nu plânge dimineaţa când este lăsat la grădiniţă. Sunt sigură că această plăcere a Mayei de a merge la grădiniţă se datorează şi oamenilor care sunt alături de ea zi de zi, doamnei directoare, doamnelor educatoare care se implică activ în procesul de educare al copiilor noştri. Grădiniţa Nicholas este locul în care Maya şi-a făcut prieteni de care ne vorbeşte zi de zi, locul în care a învăţat primul cântecel, locul în care şi-a descoperit talente ascunse de "pictoriţă" sau "dansatoare", este într-un cuvânt locul în care printr-un program educaţional bine gândit, copilul nostru a învăţat foarte multe lucruri jucându-se.